Bonsai (盆栽, „plantare în tăvi”) este arta japoneză prin care se creează o replică miniaturală a unui copac matur sau a unui grup de copaci care sunt găsiți în mod normal în natură. Artistul bonsai încearcă să realizeze această replică prin schimbarea materialului vegetal normal dintr-un copac într-o miniatură care prezintă iluzia de maturitate.

Practici similare există și în alte culturi, inclusiv în tradiția chineză de penjing, de unde provine această artă. Tradiția japoneză datează de peste un mii de ani. „Bonsai” este o pronunție japoneză a cuvântului chinezesc, inițial, „penzai”. Obiectivele bonsaiului sunt în primul rând contemplarea (pentru privitor) și manifestarea plăcută a efortului și a ingeniozității (pentru cultivator).

Istoria Bonsaiului

Deși arta bonsaiului a fost asociată de-a lungul timpului cu Japonia, de fapt, ea a luat naștere mai întâi în China, apoi s-a răspândit spre est, în Coreea și apoi în Japonia. Arta bonsaiului a fost răspândită de călugării budiști care doreau să aducă ” natura” în interiorul templelor lor. Din picturile și manuscrisele antice, știm că chinezii cultivau arbori „artistici” în ghivece începând cu anul 600 d.Hr., dar mulți cercetători consideră că bonsaii, sau cel puțin pomii în ghivece, erau cultivați în China încă din anii 500 sau 1.000 î.Hr. Bonsaiul a apărut pentru prima dată în Japonia în secolul al XII-lea.

Bonsaiul a evoluat și s-a dezvoltat de-a lungul unor direcții diferite în China și în Japonia. Bonsaiul chinezesc păstrează în mare parte tradiția străveche și adesea vor părea ” rudimentare” pentru ochiul neavizat. Pe de altă parte, stilurile japoneze sunt mai plăcute și mai naturale. Copacii japonezi sunt, în cea mai mare parte, mai rafinați și mai bine conturați. Ambele tipuri au propriul lor farmec specific și fiecare are admiratorii săi.

Criteriile unei bune îngrijiri și stilizări a Bonsaiului

  1. Semne de sănătate și stabilitate, cum ar fi culoarea frunzelor și starea de sănătate, dar și mușchiul bine așezat, cu aspect natural. Bonsaiul nu prezintă semne de neglijență și abuz cum ar fi cicatrici de tăiere prost vindecate sau cicatrici de la sârmă care a fost lăsată prea mult timp.
  2. Un trunchi puternic și bine conturat, care izvorăște în mod natural din sol și care se deplasează în sus spre vârf într-un profil uniform.
  3. O bună dispunere în evantai a rădăcinilor de suprafață (nebari) de la baza trunchiului, care pornesc gradual spre pământ.
  4. O coroană de ramuri bine proporționată și echilibrată, bine distanțată, care pare să se desprindă în mod natural din trunchi sau din ramuri mai mari.
  5. Arborele are un aspect cât se poate de natural, având în vedere specia sa, stilul și dimensiunea.
  6. Ghiveciul trebuie să fie proporțional cu copacul pentru a forma o unitate artistică.
  7. Arborele trebuie să fie așezat în ghiveci astfel încât să creeze o imagine echilibru vizual
  8. Florile, fructele și frunzele trebuie să fie proporționale.
  9. Un copac care crește cu rădăcinile prinse de o stâncă trebuie să adere cu adevărat la stâncă, nu doar să se înfășoare în jurul ei.
  10. Un copac trebuie să fie plantat bine înălțat în ghiveciul său, astfel încât trunchiul să poată fi văzut clar peste marginea ghiveciului atunci când este privit la nivelul ochilor.
  11. Pietrele, mușchiul sau alte acoperiri de pe suprafața solului mimează perfect aspectul natural și sunt realizate la scară corectă.

Principii în stilizarea bonsaiului

 Înțelegerea compoziției artistice este esențială pentru crearea unui bonsai atractiv din punct de vedere estetic.

  • Responsabilitatea artistului bonsai este nu numai de a crea și de a menține sănătoși arborii miniaturizați, ci și de a prezenta un copac estetic atrăgător, adică frumos.
  • Funcția artei este crearea de lucruri care au formă și sunt frumoase. Compoziție înseamnă a pune cap la cap. Alcătuirea unui lucru frumos (sau intrigant din punct de vedere vizual, care să inducă o trăire puternică) ar trebui să fie obiectivul compoziției artistice.
  • Ceea ce face ca o operă de artă să fie specială este faptul că artistul a reușit să comunice emoțiile sale privitorului prin intermediul artei sale. Comunicarea acestei emoții reprezintă estetica artei.
  • Cuvântul, estetică, provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „percepție prin simțire”. Estetica este definită ca fiind „teoria artelor frumoase și a reacțiilor oamenilor la acestea; știința sau acea ramură a filozofiei care se ocupă de frumos; doctrinele gustului”.

Crearea și întreținerea unei compoziții bonsai plăcute din punct de vedere estetic implică aplicarea unei varietăți de principii horticole și artistice.

  • Principiile horticole sunt bine fundamentate în știința botanică: lumina, apa, intervalul corect de temperatură, solul într-un anumit interval de pH, fertilizarea periodică și controlul bolilor și al dăunătorilor.
  • Principiile artistice aplicabile bonsaiului nu sunt diferite de cele corespunzătoare picturii, sculpturii și altor forme de artă. Proporția, echilibrul, unitatea, ritmul, punctul focal, încadrarea, textura, culoarea, viteza vizuală, expunerea și mediul înconjurător, toate acestea afectează calitatea unui bonsai.
  • Bonsaiul este o sinteză a practicilor horticole care permit plantei să se dezvolte și a aplicațiilor artistice care o fac atractivă. Bonsaiul este o formă de artă horticolă.

Un bonsai de calitate, care încorporează diverse principii atât de horticultură, cât și de artă, creează în privitor un sentiment, o tăire, un motiv de bucurie sau apreciere. 

Elementele esteticii bonsai

Îmbătrânirea

Oamenii au idei preconcepute cu privire la efectele îmbătrânirii asupra unui obiect. În bonsai nu este necesar să se prezinte un copac bătrân pentru a fi admirat, ci doar unul care a fost stilizat pentru a părea bătrân. Pentru a păcăli privitorul să creadă intuitiv că bonsaiul este destul de bătrân, este necesar să se reproducă cu atenție indicii vizuale asociate cu vârsta. Pentru a crea aceste iluzii ale vârstei, se folosesc diverse tehnici care implică rădăcinile, trunchiul, ramurile și diverse efecte speciale.

  • Rădăcinile
    • Rădăcinile parțial vizibile, mari și mature dau aspectul unei vârste înaintate. Pe măsură ce un copac se maturizează, suprafața solului din jurul bazei sale se erodează pentru a expune rădăcinile superficiale care dezvoltă o scoarță matură. Un copac bine înființat are rădăcini care se agață de pământ în mai multe direcții.
  • Trunchiul
    • Diametrul: Porțiunea inferioară a trunchiului este cea mai bătrână și ar trebui să aibă un diametru semnificativ mai mare, devenind mai subțire pe măsură ce se înalță către coroană. Diametrul total al trunchiului trebuie să fie corespunzător înălțimii copacului.
    • Poziția trunchiului. Postura trunchiului oferă indicii vizuale privitorului care spun multe despre vârsta aparentă a arborelui. Trunchiul unui copac care iese din pământ înclinat și continuă să urce într-o serie de curbe și îndoituri dă iluzia că vârsta învinge elementele naturii.
    • Aspectul trunchiului. Textura suprafeței unui trunchi poate fi netedă și fără imperfecțiuni, ceea ce dă o aparență a tinereții. Textura sa poate fi aspră, noduroasă și cicatrizată, ceea ce dă aspectul vârstei înaintate. Un arbore matur are, de obicei, membrele rupte și trunchiul cicatrizat.
  • Ramurile
    • Unghiul ramurilor este un indiciu vizual important în determinarea vârstei unui arbore. Ramurile arborilor tineri au o creștere ascendentă accentuată, în timp ce cele ale unui arbore mai bătrân și mai matur coboară odată cu greutatea și vârsta.
  • Efecte speciale pentru a spori aspectul de îmbătrânire
    • Cicatricile și deteriorările cauzate de trecerea timpului pot fi create pe un bonsai prin crearea unor zone de lemn mort.

Proporția (scara)

Proporția, sau scara, reprezintă relația comparativă între părți.

Proporțiile bonsaiului trebuie să fie echilibrate, iar elementele trebuie să fie la scară și, prin urmare, să fie logice pentru privitor. Proporțiile trebuie să reflecte ceea ce privitorul se așteaptă să vadă la un copac matur.

Echilibrul

Echilibrul este o parte integrantă a esteticii unei compoziții bonsai.

O mare parte din arta occidentală se bazează pe echilibrul simetric, așa cum se vede în designul unei grădini englezești formale, care folosește forme geometrice de bază, cum ar fi cercul, pătratul și triunghiul.

Dintre diferitele forme geometrice, triunghiul reprezintă cel mai bine puterea și stabilitatea. 

Unitatea 

Unitatea în cadrul unei compoziții bonsai este asigurată de utilizarea repetată a unor elemente similare sau înrudite în întreaga compoziție. Această utilizare repetată a elementelor înrudite asigură un ritm, un flux sau o mișcare care sporește unitatea compoziției.

Îngrijirea corectă a copacilor bonsai

În funcție de specia din care s-a creat bonsaiul, acesta poate avea nevoi ușor diferite. Pentru a vedea nevoile de îngrijire și întreținere a bonsaiului dumneavoastră, puteți analiza fiecare ghid în parte din categoria Bonsai. Cu toate acestea, există câteva reguli generale de îngrijire a bonsailor și este bine să le aveți în vedere înainte de a achiziționa unul. 

Lumina

Cu excepția unor cazuri speciale, cum ar fi imediat după replantare, tunderea amplă etc., bonsaii ar trebui să fie plasați într-un loc însorit. Lumina puternică va funcționa, de asemenea, bine, dar copacul nu trebuie plasat la o distanță mai mare de 30 cm de sursa de lumină directă. O expunere spre est, vest sau sud funcționează cel mai bine. O expunere nordică va necesita utilizarea de „lămpi de creștere” care trebuie să rămână aprinse până la 16 ore în fiecare zi, iar lampa nu trebuie să fie la o distanță mai mare de 5 cm de vârful copacului. Lumina cu incandescență este prea fierbinte și nu va oferi spectrul variat de lumină necesar pentru întreținerea bonsaiului dumneavoastră. Bonsaiul are nevoie de aproximativ 5 ore de lumină solară directă sau indirectă pe zi. Anumite specii de bonsai se descurcă mai bine iarna dacă primesc cea mai mare parte a luminii din surse indirecte. Bonsaii se pot arde dacă sunt mutați dintr-o locație umbrită într-o locație însorită, așa că trebuie să aveți grijă să măriți treptat expunerea lor la lumină. În cazul în care nu aveți o fereastră sau o sursă de lumină care să ofere o lumină dinspre est, vest sau sud, asigurați-vă că selectați un arbore bonsai care se descurcă bine în condiții de iluminare mai slabă.

Nu uitați să întoarceți frecvent copacii, astfel încât să primească lumină în mod egal pe toate părțile. În caz contrar, aceștia vor crește dezechilibrați, iar ramurile ținute pe partea umbrită pot muri în cele din urmă.

Ce este fotosinteza și de ce iluminarea corectă este importantă?

Fotosinteza este un proces utilizat de plante pentru a transforma energia solară în energie chimică, care poate fi eliberată ulterior pentru a alimenta activitățile plantei. Această energie chimică este depozitată în molecule de carbohidrați, cum ar fi zaharurile, care sunt sintetizate din dioxid de carbon și apă – de aici și numele de fotosinteză. În majoritatea cazurilor, oxigenul este, de asemenea, eliberat ca produs rezidual. Deși fotosinteza este realizată în mod diferit de diferite specii, procesul începe întotdeauna atunci când energia de la lumină este absorbită de proteine numite centre de reacție care conțin pigmenți verzi de clorofilă. La plante, aceste proteine sunt ținute în interiorul unor organite numite cloroplaste, care sunt cele mai abundente în celulele frunzelor. În aceste reacții dependente de lumină, o parte din energie este folosită pentru a extrage electroni din substanțe adecvate, cum ar fi apa, producând oxigen gazos. La plante, alge și cianobacterii, stocarea energiei pe termen lung sub formă de zaharuri este produsă printr-o secvență ulterioară de reacții independente de lumină, numită ciclul Calvin. Lumina soarelui, în special razele ultraviolete, afectează creșterea copacilor. 

Apa

Se spune că mai mulți bonsai mor, mai degrabă din cauza udării incorecte decât din orice altă cauză, majoritatea cauzelor fiind „udarea excesivă”. Când suprafața solului este uscată la atingere, udați planta până când întregul sistem radicular este umed. Nu udați din nou până când suprafața solului nu se simte din nou uscată. Acest lucru poate fi frecvent, chiar de trei ori pe zi, pe cât poate fi rar, la fiecare 3 zile, în funcție de mai multe condiții, inclusiv de perioada anului, starea de sănătate a plantei și compoziția solului. Deci ce înseamnă sol uscat, umed, ud și îmbibat?

  • Uscat: Absența completă de umiditate în sol. În timp ce unele plante, cum ar fi pinul de nisip, pinul negru japonez, Buxus și ienupărul preferă solul puțin mai uscat, nicio plantă nu poate suporta un sol uscat ca piatra pentru foarte mult timp.
  • Umed: Solul se simte rece la atingere; este afânat și sfărâmicios. Aceasta este cea mai bună și cea mai sigură situație pentru majoritatea plantelor.
  • Ud: Punctul de saturație pentru solul granular; particulele se lipesc, dar se separă cu ușurință. Solul umed este adecvat pentru plantele de mlaștină, cum ar fi chiparosul, tupelo și arțarul. Dacă solul rămâne saturat pentru mult timp, există o problemă care trebuie identificată. Fie drenajul ghiveciului este deficitar, fie rădăcinile plantei nu funcționează corect. Căutați problema și corectați-o.
  • Îmbibat: Punctul de saturație pentru noroi, argilă și alte soluri cu granulație mică. Solul se va strânge într-o minge solidă atunci când este strâns. Solul îmbibat nu lasă niciun spațiu pentru circulația aerului, iar plantele se îneacă la propriu.

După ce frunzișul unei plante a fost stropit, solul va părea înșelător de umed; cu toate acestea, solul de sub suprafață poate fi periculos de uscat. 

Atenție: Dacă permiteți ca solul Bonsaiul dumneavoastră să devină uscat , NU este absolut necesar să îl scufundați sub apă, încercând să umeziți întregul sistem radicular. În schimb, pulverizați ușor frunzișul și așezați planta la umbră până seara târziu. În acest moment, puteți readuce planta în locul său normal și permiteți ca roua de dimineață să reînvie rădăcinile fibroase, împreună cu ciclul obișnuit de udare.

Cinci sfaturi esențiale pentru udarea bonsaiului:

  1. O plantă proaspăt pusă în ghiveci va necesita mai puțină apă decât una deja stabilită.
  2. O plantă într-un ghiveci mic trebuie udată cu o frecvență mai mare.
  3. Cu cât frunza este mai mare, cu atât planta va avea nevoie de mai multă apă.
  4. Soarele arzător sau vremea cu vânt va necesita mai multă apă.
  5. Iarna sau în perioada de repaus vegetativ va fi nevoie de mai puțină apă.

Solul

Există multe amestecuri diferite de sol folosite pentru plantarea bonsaiului. Cele mai multe amestecuri au un lucru în comun – nu folosesc pământ de grădină. Acest lucru se datorează faptului că ghivecele de mică adâncime nu se drenează la fel de bine ca solul din grădină și, ca urmare, rădăcinile pot rămâne prea umede și pot putrezi!

  • PH-ul solului este o măsură a acidității sau alcalinității solului pe o scară de la 0 la 14. Neutru este 7, în timp ce mai puțin de 7 este acid, iar mai mare de 7 este alcalin. pH-ul solului afectează cantitatea de nutrienți care sunt solubili în apa din sol și, prin urmare, cantitatea de nutrienți disponibili pentru plante. Unii nutrienți sunt disponibili în condiții de aciditate în timp ce alții sunt disponibili în condiții alcaline. Majoritatea arborilor foioși (de exemplu, arțari, ulmi) preferă un sol cu un pH aproape neutru – 6,5. Dar coniferele preferă un sol ușor mai acid, cu un pH de aproximativ 5,5.
  • Akadama și nisipul sunt folosite pentru reținerea umidității. Akadama este ușor acidă.
  • Roca vulcanică și piatra ponce sunt folosite pentru a îmbunătăți drenajul. Roca vulcanică are o porozitate medie de 70-90% (depinde puțin de tip și dimensiune) și este catalogată ca material inert, deci nu influențează valorile pH-ului.
  • Piatra ponce are o porozitate medie de 90% și are tendința de a crește ușor valorile pH-ului. Are avantajul suplimentar de a cântări mult mai puțin decât roca vulcanică. Pinii și ienuperii preferă un sol ușor mai acid, astfel încât se recomandă utilizarea Kanume (pH: 4,5 – 5) în loc de piatră ponce.
  • Lutul calcinat este cel mai frecvent utilizat ca aditiv pentru sol pentru a ajuta la îmbunătățirea drenajului. Suprafața își absoarbe greutatea în apă, scăzând în același timp tasarea solului, ceea ce este ceea ce vă doriți de la solul pentru bonsai. Deci, în această privință, acționează ca Akadama sau Kanume – și este mult mai puțin costisitor. Mulți oameni folosesc cu succes lutul calcinat în loc de Akadama

Tăierea bonsaiului

Tăierea este una dintre cele mai importante tehnici de formare a bonsaiului.

Tăierea de modelare trebuie să se facă în perioada adecvată a anului. Speciile de arbori sunt diferite și, chiar dacă unele pot fi tăiate pe tot parcursul anului, cele mai multe dintre ele este mai bine să fie tăiate la începutul primăverii sau toamna, imediat după și înainte de perioada de creștere vegetativă. De asemenea, trebuie să acordați câteva săptămâni pentru ca arborele să se refacă după aceea, pentru a-l menține sănătos. Țineți cont de faptul că formarea bonsaiului poate fi foarte dură. Dacă tăiați ramuri, puteți folosi oricând produse de îngrijire (precum pasta de sigilare) pentru a-i trata rănile. În articolul nostru despre arta tăierii bonsaiului, discutăm în detaliu toate aspectele legate de acest procedeu. 

Legarea bonsaiului

Legarea este foarte importantă atunci când vine vorba de formarea bonsaiului. Acesta poate remodela, curba și îndoi ramurile și trunchiul copacului dvs. miniatural. În procesul de legare trebuie să folosiți sârmă de cupru sau de aluminiu și să o înfășurați în jurul copacului pentru a-l contura și a-l modela. Această tehnică trebuie aplicată cu atenție și trebuie verificată în permanență, deoarece dacă este făcută greșit, poate afecta bonsaiul. 

Sârma trebuie îndepărtată după ce ați obținut rezultatele pe care le doriți. Legarea bonsaiului este temporară și se poate face în orice moment al anului. Totuși, trebuie să știți că în timpul sezonului de creștere ramurile se dezvoltă mai repede, așa că, pentru a evita rănile urâte, trebuie să vă verificați planta în mod regulat și să îndepărtați sârma la timp.

Există două tipuri de sârmă folosite la formarea bonsaiului: aluminiu anodizat și cupru. Există, de asemenea, mai multe dimensiuni. Pentru a alege una trebuie să știți cât de groasă este ramura pe care doriți să o îndoiți. Nu uitați că, dacă ramura crește, va fi necesar ca sârma să o mențină în continuare fără probleme, fără să o rănească. Ramurile mai mari vor avea nevoie de sârmă mai groasă.

Bonsaiul nu este doar un copac miniatural ci este o artă apreciată în întreaga lume. Achiziționarea unui bonsai presupune cunoașterea multor elemente atât horticulturale, cât și artistice, pentru a vă putea îngriji cu adevărat de arta vie pe care ați ales-o. Pentru a aprofunda îngrijirea unui anumit tip de bonsai, puteți consulta ghidurile individuale de îngrijire, în funcție de specie. 

Categorii