Ca niște mici frânturi de cer de un albastru strălucitor aruncate în grădina dumneavoastră, florile de nu-mă-uita (Myosotis Alpestris) sunt una dintre puținele flori cu adevărat albastre pe care le au la dispoziție grădinarii.
Aceste plante abundă în istorie și simbolism și sunt niște frumuseți ușor de cultivat.
Originea
Numele genului Myosotis înseamnă „ureche de șoarece”, după forma rotunjită a frunzelor pufoase ale acestor plante.
Majoritatea speciilor sunt originare din vestul Eurasiei și Noua Zeelandă, în timp ce doar zece specii cresc în mod natural în America de Nord, America de Sud, Africa, Noua Guinee și Australia.
Deși această plantă era deja de secole o favorită a grădinarilor francezi și germani, a devenit populară în grădinile din alte zone abia în secolul XIX.
Dintre cele 100 de specii, există două care sunt cel mai des cultivate ca plante de grădină.
Simbolismul florilor de nu-mă-uita
În ceea ce privește simbolismul, florile de nu-mă-uita sunt asociate cel mai frecvent cu amintirea, dragostea adevărată și fidelitatea. Ele sunt adesea oferite ca un cadou celor dragi care pleacă într-o călătorie sau se mută, ca o modalitate de a exprima dorința de a rămâne conectați și de a-și aminti unul de celălalt chiar și atunci când sunt despărțiți. În acest context, Nu-mă-uita, de asemenea, asociate uneori cu dorul de casă sau cu dorul de cineva care este departe.
Myosotis Alpestris în istorie
Istoria Myosotis Alpestris ca simbol al amintirii și al iubirii poate fi urmărită până în Europa medievală, unde se credea că purtarea unei crenguțe de flori garantează că purtătorul nu va fi niciodată uitat. Această tradiție a fost popularizată mai târziu de legenda germanică a unui cavaler și a doamnei sale, în în care cavalerul aruncă un buchet de flori de nu-mă-uita iubitei sale în timp ce cade într-un râu și se îneacă. În această poveste, florile reprezintă ultimele sale cuvinte adresate iubitei sale, cerându-i să-și amintească mereu de el.
De asemenea, florile de nu-mă-uita sunt asociate cu mai multe figuri și evenimente notabile din istorie. Erau o specie preferată de floare a reginei Victoria, care le purta des și chiar le-a folosit în buchetul ei de nuntă. Ele sunt, de asemenea asociate cu francmasonii, care au adoptat floarea de nu-mă-uita ca simbol al activității lor filantropice și al devotamentului față de acțiunile caritabile.
Tipuri de Myosotis
Există aproximativ 100 de specii în acest gen, iar majoritatea dintre acestea sunt cunoscute în mod obișnuit sub numele de „nu-mă-uita” sau „iarba scorpionului”. Cele două soiuri populare sunt:
Myosotis sylvatica este o plantă bienală originară din Europa și din unele părți ale Asiei de Sud, inclusiv Bhutan, India și Nepal. Myosotis sylvatica este o plantă perenă cu o durată scurtă de viață, cu flori frumoase de culoare albastru strălucitor, uneori roz sau alb, mici și aerisite. Înflorind în umbele compuse de la mijlocul primăverii până la mijlocul verii, nectarul și polenul său sunt savurate de bondari și fluturi.
Myosotis alpestris (Floarea de nu-mă-uita) este o plantă perenă cu o durată de viață scurtă, care se mândrește cu micile sale flori de un albastru strălucitor, (rareori albe) cu un centru galben strălucitor contrastant. Înflorind în ciorchini de la începutul până la sfârșitul verii, florile fermecătoare sunt purtate în vârful unei tulpini, devenind mai alungite mai târziu în sezon. Într-o primă fază compacte și aspectuoase, buchetele se alungesc și se deschid în cele din urmă. Frunzele inferioare ale tulpinii sunt oblice, cu tulpini scurte, în timp ce frunzele superioare sunt eliptice și fără peduncul. Frunzele au tendința de a fi îndreptate în sus, rămânând destul de aproape de tulpină.
Frunzele și tulpinile sunt acoperite cu peri scurți și rigizi. Ușor de îngrijit și rezistente la majoritatea dăunătorilor, Myosotis alpestris se descurcă bine în grădinile cu pietre.
Sumar îngrijire Myosotis alpestris
| Tipul de plantă | Erbacee perenă sau bienală |
| Familie | Boraginaceae |
| Gen | Myosotis |
| Specie | Alpestris |
| Origine | Eurasia |
| Înflorire | Vara |
| Zona de toleranță | 4-8 |
| Lumină | Soare deplin |
| Nevoia de apă | Medie |
| Înălțime | 30-60 de centimetri |
| Lățime | 10-20 de centimetri |
| Distanțarea plantelor | 20 de centimetri |
| Tipul de sol | Nisipos, argilos |
| pH Sol | 6-8 |
| Drenaj | Mediu spre ridicat |
| Dăunători & Boli | Afide, făinare, Sclerotium rolfsii |
Plantarea Myosotis alpestris
Plantele perene pot fi plantate oricând, din primăvară până în toamnă.
Pregătiți grădina prin mărunțirea solului existent (folosiți o sapă, o lopată sau un plug electric) până la o adâncime de 30-40 cm. Adăugați materie organică, cum ar fi gunoi de grajd, mușchi de turbă sau compost pentru grădină, până când solul este afânat și ușor de lucrat. Ingredientele organice îmbunătățesc drenajul, adaugă nutrienți și stimulează râmele și alte organisme care ajută la menținerea sănătății solului. Dați plantelor un impuls suplimentar prin adăugarea unui îngrășământ granular sau a unui îngrășământ universal care încurajează înflorirea.
Verificați eticheta plantei pentru a afla spațierea sugerată și înălțimea la maturitate a plantei. Poziționați plantele astfel încât plantele mai înalte să se afle în centrul sau în fundalul peisajului, iar cele mai scurte în prim-plan. Pentru a scoate planta din recipient, sprijiniți ușor baza plantei, înclinați-o într-o parte și bateți pe partea exterioară a ghiveciului pentru a o desprinde. Rotiți recipientul și continuați să loviți, slăbind pământul până când planta iese ușor din ghiveci.
Săpați o groapă de două ori mai mare decât rădăcina și suficient de adâncă pentru ca planta să fie la același nivel în pământ cu nivelul solului din recipient. Apucând planta de partea superioară a rădăcinii, folosiți degetul pentru a separa ușor rădăcinile. Acest lucru este deosebit de important în cazul în care rădăcinile sunt dense și au umplut recipientul. Așezați planta în groapă.
Împingeți ușor pământul în jurul rădăcinilor, umplând spațiul gol din jurul globului radicular. Fixați bine pământul în jurul plantei cu mâna, tasând cu partea plată a unei lopeți mici sau chiar apăsând pământul cu piciorul. Solul care acoperă gaura de plantare trebuie să fie la fel cu solul din jur sau cu până la un centimetru mai sus decât partea superioară a rădăcinii. Noile plantări trebuie udate zilnic timp de câteva săptămâni pentru a se înființa corect.
Îngrijirea Myosotis alpestris
Myosotis alpestris, sau floarea de nu-mă-uita nu este deloc o plantă pretețioasă. Ea crește în mod natural în România și o veți găsi adesea în luminișurile din păduri, în parcuri, sau în grădinile botanice. Creșterea nu este rapidă, însă este o plantă care va încerca să acapareze din ce în ce mai mult teren de la un an la altul. Pentru a vă îngriji aspectul grădinii va trebui să vă asigurați că îi controlați răspândirea. Cu toate acestea, dacă aveți un spațiu deosebit de mare căruia doriți să îi „dați viață” atunci floarea de nu-mă-uita poate fi o alegere minunată.
Lumină
Myosotis alpestris are nevoie de soare deplin sau parțial. Este bine să se poată bucura de umbră în timpul după-amiezei în timpul zilelor toride de vară. Cu toate acestea, dacă plantați florile de nu-mă-uita în zone montane sau de depresiune din România, vor putea tolera soarele deplin din timpul verii.
Apă
Myosotis alpestris are nevoie de un volum moderat de apă. În timp ce poate tolera perioade scurte de secetă, preferă un sol umed.
În mod ideal, apa ar trebui să fie aplicată numai în zona rădăcinilor – o zonă de câțiva centimetri de la baza plantei, nu pe întreaga plantă. O bandă pentru picurare este o investiție excelentă pentru a menține plantele sănătoase și pentru a reduce pierderile de apă prin evaporare. Udarea manuală folosind un furtun cu un cap de aspersor atașat este, de asemenea, o modalitate bună de a controla udarea. Dacă suprafața grădinii este mare și este necesar un aspersor, încercați să udați dimineața, astfel încât frunzele plantelor să aibă timp să se usuce pe parcursul zilei. Frunzișul umed încurajează bolile și mucegaiul care pot slăbi sau deteriora plantele.
Udarea temeinică a solului astfel încât apa să pătrundă până la 20 cm adâncime la fiecare câteva zile este mai bună decât udarea zilnică câte puțin. Udarea adâncă încurajează rădăcinile să crească mai mult în pământ, având ca rezultat o plantă mai robustă, cu mai multă toleranță la secetă.
Solul
Myosotis alpestris preferă un sol bine drenat, însă destul de umed. Atât timp cât solul are un drenaj corect, aceste plante pot tolera o varietate de pH-uri de la alcalin la acid. Preferabil este ca pH-ul solului să fie între 6 și 8.
Fertilizarea
Myosotis Alpestris nu au nevoie de o fertilizare abundentă. Puteți aplica un îngrășământ standard în timpul primăverii și verii, o dată sau de două ori pe lună.
Cum se înmulțește Myosotis Alpestris
Myosotis Alpestris fi înmulțită fie prin semințe, fie prin diviziune. Iată care sunt pașii pentru fiecare metodă:
Înmulțirea prin semințe:
- Adunați semințele de la plantele mature de nu-mă-uita când florile încep să se estompeze, iar capsulele de semințe încep să devină maro.
- Păstrați semințele într-un loc răcoros și uscat până când sunteți gata să le plantați.
- Pregătiți solul, greblându-l ușor și îndepărtând orice buruieni sau resturi.
- Împrăștiați semințele pe solul pregătit și apăsați-le ușor în pământ. Acoperiți-le cu un strat subțire de pământ.
- Udați ușor zona pentru a umezi solul.
- Păstrați solul în mod constant umed până când semințele germinează și răsadurile sunt înființate.
Înmulțirea prin diviziune:
- Dezgropați floarea de nu-mă-uita la începutul primăverii, înainte ca aceasta să înceapă să crească.
- Despărțiți ușor smocurile de rădăcini în secțiuni mai mici.
- Replantați imediat secțiunile mai mici în noua lor locație.
- Udați ușor zona pentru a așeza solul în jurul noilor plante.
- Păstrați solul umed în mod constant până când plantele sunt stabilite.
Nu uitați să purtați întotdeauna mănuși și să urmați măsurile de siguranță adecvate atunci când manipulați plantele, mai ales dacă aveți pielea sensibilă sau dacă aveți alergii.
Dăunătorii și bolile Myosotis Alpestris
- Afide: Aceste insecte mici, care sug seva, pot deteriora frunzele și florile de nu-mă-uita. Ele pot fi controlate cu săpun insecticid sau ulei de neem.
- Ciuperca Botrytis: O boală fungică care provoacă pete maronii pe frunzele și tulpinile plantei. Aceasta poate fi prevenită prin evitarea udării de sus și prin asigurarea unei bune circulații a aerului.
- Făinarea: O boală fungică ce determină apariția unui strat alb, pulverulent, pe frunzele și tulpinile plantei. Aceasta poate fi prevenită prin asigurarea unei circulații adecvate a aerului în jurul plantelor și evitarea udării de sus.
- Melci și limacși: Acești dăunători pot deteriora frunzele și tulpinile de Myosotis Alpestris, în special atunci când condițiile de mediu sunt umede. Pentru a preveni infestările, aplicați momeală pentru melci și limacși sau instalați bariere fizice, cum ar fi banda de cupru sau pământul de diatomee.
În general, florile de nu-mă-uita necesită relativ puțină întreținere și nu sunt afectate în mod obișnuit de dăunători sau boli.
Întrebări frecvente
Sunt parfumate florile de Myosotis Alpestris?
Florile Myosotis Alpestris nu sunt cunoscute pentru parfumul lor. Ele sunt cultivate în primul rând pentru florile lor atractive, asemănătoare unor stele.
Care este locația perfectă pentru a cultiva Myosotis Alpestris?
Myosotis Alpestrispreferă soarele parțial sau soarele deplin, cu un sol umed și bine drenat. Sunt perfecte pentru o grădină sălbatică sau o bordură umbrită.
Primești cele mai recente postări livrate direct pe e-mail.