Tarhonul francez (Artemisia dracunculus var. Sativa) este o plantă perenă cu cu frunze înguste și aromate, care se utilizează ca plantă culinară aromatică. Deși tarhonul este originar din sudul Rusiei și din vestul Asiei, cea mai mare parte a tarhonului uscat care se vinde în comerț este tarhon francez și este cultivat în Franța.

Tarhonul francez și tarhonul rusesc sunt cele două specii principale de tarhon. Acestea sunt asemănătoare, dar, totuși, diferite. Tarhonul francez are frunzele mai lucioase și o aromă și un gust de anason mult mai pronunțat. Tarhonul rusesc (Artemisia dracunculus) crește mult mai mare, până la 1,5 metri înălțime. Ambele sunt membre ale familiei de floarea-soarelui și margarete (Asteraceae).

Planta are tulpini stufoase, ramificate și crește între 18 și 36 de centimetri înălțime, cu o răspândire orizontală de aproximativ 12 centimetri. Deși poate produce mici buchețele de flori gălbui, tarhonul francez nu produce flori adevărate sau semințe de tarhon. În schimb, se reproduce prin sistemul său radicular rizomat sau prin butași. Dacă vezi semințe de tarhon de vânzare, reține că este, probabil, vorba de tarhon rusesc.

Cum se îngrijește tarhonul 

Îngrijirea tarhonului poate fi floare la ureche, atâta timp cât raspunzi nevoilor sale de bază și urmezi câțiva pași simpli.

Lumina: Are nevoie de cel puțin 6 ore de soare deplin zilnic. Va tolera umbra parțială.

Temperatura: Preferă clima temperată, cu un sezon de iarnă suficient de rece, care permite câteva luni de repaus vegetativ. Cu toate acestea, plantele sunt, de asemenea, iertătoare și cresc bine din zona 3 până în zona 9.

Apa: Pentru a descuraja bolile fungice, cel mai bine este să udăm tarhonul dimineața sau cel puțin cu ceva timp înainte de apusul soarelui pentru a pemite frunzelor să se usuce. Este recomandat să uzi plantele doar la nivelul solului pentru a preveni bolile. 

Tarhonul urăște să fie înecat în apă, asa că permite solului să se usuce între udări.

Umiditatea: Umiditatea ridicată poate încuraja bolile fungice, așa că asigură-te că lași suficient spațiu între plantele tale pentru o bună circulație a aerului.

Solul: Tolerează solurile nisipoase sărace, dar nu se va descurca bine în solul argilos compactat sau într-un sol îmbibat cu apă. Un sol ușor acid (pH 6,0 până la 7,3), bine drenat și bogat în nutrienți este cel mai bun pentru această plantă. 

Fertilizarea: Nu are nevoie de prea mult îngrățământ. Adaugă compost atunci când plantezi și apoi mai îmbogățește pământul cu compost, încă o dată, toamna. 

Înmulțire

Plantele de tarhon francez nu se înmulțesc prin semințe, ci mai degrabă prin butași de tulpină sau prin divizarea sistemului radicular. De fapt, semințele de flori de tarhon sunt probabil sterile. 

Pentru a înmulți prin butași, folosește foarfece de grădină curate pentru a tăia o tulpină de 15 până la 20 de centimetri, chiar sub un nod. Îndepărtează frunzele din treimea inferioară, înmoaie tulpina în hormon de înrădăcinare și pune-o într-un ghiveci umplut cu substrat. Menține solul umed până când rădăcinile sunt înființate. În acest moment, transplantați planta în grădină, ideal primăvară, după uce a trecut ultimul îngheț. 

Tarhonul se poate înmulți și prin divizarea rădăcinilor la începutul primăverii. Pentru această tehnică, vei avea nevoie de o plantă de tarhon înființată, o furcă și un cuțit, de exemplu, care îți va permite să separi rădăcinile delicate ale plantei. După ce ai ridicat cu grijă planta cu ajutorul furcii, caută lăstarii verzi. Îndepărtează 4 sau 5 lăstari și pune-i în ghivece mici cu pământ. După ce au stat într-un loc umbros timp de câteva săptămâni, lăstarilor le vor crește rădăcini și vor fi gata pentru a fi transplantați în grădină.

Recoltarea

Tarhonul poate fi recoltat atunci când planta este bine dezvoltată. O regulă generală este de a lăsa întotdeauna cel puțin o treime din frunze intacte. Pentru a recolta, caută noile creșteri de culoare verde mai deschis și taie tulpinile cu grijă folosind o foarfecă. Frunzele de tarhon sunt ușor de rănit, iar încercarea de a rupe o tulpină lemnoasă cu degetele ar putea provoca daune.

Depozitarea

Dacă vrei să păstrezi tarhonul proaspăt pentru mai multe zile, așază capetele tăiate ale crenguțelor într-un borcan cu apă, acoperă-le lejer cu o pungă de plastic și pune-le la frigider. În mod similar, poți înveli crenguțele în prosoape de hârtie umede și apoi să le pui într-o pungă de plastic. 

  • Uscarea este o soluție, de asemenea, însă vei pierde o parte din aroma intensa a tarhonolui proaspăt. 
  • Conservarea în oțet este ideală, mai ales dacă îți plac mâncărurile ardelenești cu tarhon. Este o conservă minunată pe care o poți folosi la ciorbe și tocane variate. 
  • O altă soluție pentru conservarea tarhonului, este să topești unt pe care să il amesteci cu frunze proaspete tocate de tarhon. Apoi, torni untul topit in forme (cum ar fi cele pentru cuburile de gheață) si le așezi in congelator. Vei avea unt aromat ori de câte ori pregătești o friptură de vită. 

Dăunători

Tarhonul francez poate fi o țintă a acarienilor. Dacă observi pete gălbui pe frunze sau pânze mici pe partea inferioară a acestora, probabil că ai acarieni. Petele sunt cauzate de acarienii care străpung țesutul plantei și sug seva. Aceștia sunt ridicol de mici, așa că nu te baza pe vedere pentru a-i prinde în acțiune. Vei avea nevoie de o lupă pentru confirmare.

Pulverizarea plantelor cu apă poate fi eficientă pentru a îndepărta acarienii și larvele lor, dar o aplicare ulterioară de ulei de neem va fi cea mai eficientă.