Cultura roșiilor în câmp, straturi supraînălțate și ghivece

Învață cum să cultivi roșiile în câmp, în straturi supraînălțate și în ghivece. De la răsad până la recoltare, plantele de roșii necesită îngrijire. 

Roșia este originară din vestul semitropical al Americii de Sud. Roșiile sunt plante anuale de sezon cald. Pentru a crește puternice și sănătoase și pentru a da roade, roșiile au nevoie de soare, de temperaturi ridicate ale aerului și solului, precum și de un sol bogat, argilos și uniform umed.

Roșiile cresc cel mai bine atunci când temperatura solului este de cel puțin 12°C , iar temperatura aerului variază între 18-32°C.

Iată ghidul tău complet pentru cultivarea roșiilor. În acest articol acoperim toate subiectele de interes legate de cultivarea roșiilor – de la semănare, transplantare, boli frecvente și condiții de mediu, până la recoltare, depozitare, plante asociate și cele mai potrivite soiuri în funcție de rezultatul pe care îl dorești. Așadar, dacă te interesează o anumită secțiune, navighează în cuprins și dă click pe secțiunea care te interesează. 

Sfaturi practice pentru cultivarea tomatelor

• Roșiile sunt cultivate în mod obișnuit din răsaduri înființate în interior, care sunt transplantate ulterior în grădină.
• Semințele de tomate sunt de obicei plantate în interior cu 8 până la 6 săptămâni înainte de data medie a ultimului îngheț din primăvară.
• Răsadurile de tomate sunt de obicei transplantate în grădină la 1-3 săptămâni după ultimul îngheț. Dacă există riscul unui îngheț neașteptat, transplanturile trebuie acoperite și protejate.
• Roșiile din sezonul timpuriu au nevoie de 50-60 de zile pentru a ajunge la recoltă de la momentul transplantării; roșiile de sezon intermediar au nevoie de 60-80 de zile; roșiile de sezon târziu au nevoie de 80 de zile sau mai mult.

Tipuri de roșii

Roșiile pitice și determinate

• Roșiile determinate (sau roșii oloage cum li se mai zice) cresc între 60 de centimetri și 1.2 metri. Roșiile pitice cresc până la aproximativ 60 de centimetri înălțime.
• Roșiile pitice și determinate necesită mai puțin spațiu și nu au nevoie de palisare (adică nu trebuie legate pe araci, susținute pe plase, sau spaliere).
• Acestea pot fi cultivate într-o grădină de dimensiuni mici, necesitând doar 30-60 de centimetri pătrați de spațiu sau într-un recipient cu doar 60-90 de centimetri pătrați de sol.
• Atunci când roșia determinată înflorește, planta încetează să mai crească. Florile și fructele apar la capătul tulpinilor.
• Fructele cresc și se coc, de obicei, toate deodată, într-o perioadă de patru până la șase săptămâni.

Roșii nedeterminate

• Roșiile nedeterminate pot crește până la 1,8 m sau mai mult.
• Roșiile nedeterminate necesită un spațiu de 1-1.2 metri pătrați.
• Acest tip produce o succesiune de flori de-a lungul spițelor ramificate; din aceste flori se formează fructe.
• Roșiile nedeterminate vor crește aproape la nesfârșit dacă nu sunt tăiate.
• Cele mai multe soiuri de roșii nedeterminate trebuie palisate.
• Roșiile de tip nedeterminat pot fi lăsate să se întindă pe sol, dar fructele pot deveni sensibile la boli și pot fi mai greu de găsit și de cules la momentul recoltei.

Alte clasificări ale tomatelor

După mărimea și forma fructelor: Pe lângă faptul că sunt determinate sau nedeterminate, roșiile mai sunt clasificate după mărimea și forma fructului: cherry, prunișoară, pară, în formă de inimă, alungită, oblică, rotundă și mare sau beefsteak.

După culoare: Roșiile sunt, de asemenea, clasificate în funcție de culoarea lor: roșii, roz, portocalii, galbene, crem, albe, verzi, mov, maro, negre, cu dungi și multicolore cu spirale.

Soiuri de tomate

Există mai mult de 1.000 de soiuri de roșii, dar există doar trei categorii majore de roșii în funcție de utilizare: cherry sau miniaturale, pentru gătit și pentru salată și consum:

– Cherry sau miniaturale: cele mai mici, cu un diametru de 1,9-3,8 cm și cu nuanțe de roșu, galben și verde tărcat. Se utilizează în salate sau pentru gustări. Soiurile populare includ: Supersweet 100 F1, Sun Gold, Ema de Buzău.

– Pentru conserve și gătit: de obicei alungite sau în formă de pară, cu pulpă mai cărnoasă și mai puțin suculentă decât soiurile de consum; gust mai dulce; în general, se coc în același timp, oferind cantități pentru conserve și sosuri. Soiurile bine cunoscute includ: Juliet, Roma, Milano, Kilotto F1, San Marzano, Amish Paste, Inimi de Hida (soi românesc – loc. Hida), Prunișoarele lui Lucian (soi românesc – loc. Crivățul), Kapia.

– Feliere și consum: în general, sunt cele mai mari, mai suculente și mai gustoase roșii. Există atât soiuri timpurii, cât și soiuri cu o perioadă mai lungă de dezvoltare; cele cu perioade de creștere mai lungi au un gust și o textură îmbunătățite. Soiurile populare includ: Inimă de bou (soi românesc), Trandafirii de Botoșani (soi românesc), Roșii Buzău 22, Marmande (soi rezistent), Siriana F1 (hibrid românesc).

Dacă spațiul și timpul îți permite, poți testa diverse semințe de roșii românești. Să știi că prin bunăvoința micilor producători locali, există pe piață soiuri vechi de roșii românești, din semințe păstrate în gospodării mai multe generații, sau create chiar de micii producători gospodari prin hibridizare. Unele soiuri sunt absolut fantastice, și chiar merită încercate.

Când se plantează roșiile

Răsadurile de roșii sunt delicate și cad ușor pradă bolilor, dăunătorilor și schimbărilor imprevizibile ale vremii. Pornirea semințelor de roșii în interior este o idee bună. Seamănă semințele de roșii într-un amestec de substrat pentru germinare cu 6 până la 8 săptămâni înainte de a le transplanta în grădină. Transplantează răsadurile în grădină după ultimul îngheț din zona ta. 

• Roșiile au nevoie de 3 până la 4 luni de vreme caldă, senină și destul de uscată pentru a avea cea mai bună producție.
• Plantează răsadurile de roșii de 8-10 săptămâni în grădină după ce au trecut  două săptămâni de la data ultimului îngheț de primăvară. Dacă sunt transplantate mai devreme, roșiile trebuie protejate de temperaturile scăzute cu tuneluri.
• Roșiile au nevoie de temperaturi nocturne constante între 12°C și 24°C pentru a da roade. (Câteva soiuri vor da roade la temperaturi mai mici sau mai mari).

Răsadurile de roșii

Seamănă semințele de roșii în interior cu 6-8 săptămâni înainte de transplantare. Seamănă câte două semințe pe ghiveci. Semințele de tomate germinează la 23-24°C; poți folosi un suport electric de germinare pentru a regla temperatura sau poți așeza tăvile cu semințe deasupra frigiderului. Odată ce apar răsadurile, nu lăsa temperatura să scadă sub 14°C. Dacă ambele semințe răsar, folosește o foarfecă mică pentru a tăia cea mai slabă dintre cele două, odată ce ambele plante au câteva frunze. Acum, lasă răsadurile să crească în continuare timp de o săptămână sau două.

• Semințele de roșii se sădesc în interior cu aproximativ 6-8 săptămâni înainte de ultimul îngheț din primăvară. (Transplantează răsadurile de roșii în grădină imediat după ultimul îngheț de primăvară).
• Seamănă roșiile în ghivece individuale. 
• Ghivecele trebuie să aibă găuri de drenaj în partea de jos.
• Seamănă două-trei semințe la o adâncime de 1-1.5 cm și la o distanță de 2.5 cm într-un ghiveci mic sau plat.
• Temperatura solului pentru germinare poate varia între 18-30°C.
• Temperatura optimă a solului pentru germinarea semințelor este de 30°C.
• Semințele pot fi germinate sub lumini fluorescente așezate la aproximativ 5 cm deasupra plantelor.
• Menține substratul umed până când semințele germinează.
• Germinarea durează între 5 și 7 zile la 24°C sau la temperaturi mai ridicate.
• Taie răsadurile mai firave odată ce răsadul cel mai puternic are o înălțime de aproximativ 5 cm.
• Cultivă răsadurile tinere la o temperatură cuprinsă între 15-21°C . Ar fi bine să ai un ventilator cu putere mică căruia să îi dai drumul în fiecare zi în apropierea răsadurilor pentru a încuraja o dezvoltare robustă. 
• La aproximativ două săptămâni după germinare, răsadurile pot fi repicate în ghivece mai mari de 10 cm; ai grijă să nu deranjezi rădăcinile. 
• Nu lăsa răsadurile de roșii să crească prea mult timp în ghivece mici; nu vor avea spațiu să dezvolte sistmeul radicular și vor deveni pipernicite. Pune-le în ghivece mai mari dacă nu le poți aduce în grădină înainte de a crește mai mult de 15 cm.

Repicarea roșiilor

Pe măsură ce răsadurile cresc, probabil va trebui să le oferi mai mult spațiu pentru dezvoltarea rădăcinilor. Repicarea înseamnă transplantarea răsadurilor dintr-un recipient mai mic în următorul recipient mai mare – următorul recipient mai adânc. Când replantezi, așează tulpinile răsadurilor mai adânc decât creșteau înainte – astfel încât primul set de frunze să fie chiar deasupra suprafeței solului (de fapt, îngropi cea mai mare parte a tulpinii). Din tulpina îngropată vor crește rădăcini noi, ceea ce va face ca planta să fie mai puternică.

Repicarea este procesul de replantare a răsadurilor de roșii în ghivece mai mari, atunci când acestea nu sunt încă pregătite pentru a fi mutate în grădină. Repicarea permite plantelor să își continue creșterea constantă până când sunt suficient de puternice pentru a rezista condițiilor de creștere în aer liber.

Repicarea permite dezvoltarea unor rădăcini puternice și, deoarece o plantă de tomate poate fi repicată până la frunzele cele mai de sus, previne, de asemenea, ca plantele să crească prea lungi și să se rupă din greșeală atunci când sunt mutate.

Semințele de tomate sunt, de obicei, puse în interior cu 6-8 săptămâni înainte de a fi transplantate în grădină.

Răsadurile de tomate sunt de obicei puse în ghiveci la aproximativ 10 zile după ce au răsărit – mai întâi din tăvile alveolare, într-un ghiveci mic, și din nou peste alte 10 zile, când au o înălțime de aproximativ 15 până la 20 de centimetri – dintr-un ghiveci un pic mai mare, cu diametrul de 10 centimetri sau 1 litru. În momentul repicării în ghiveci, plantele multiple dintr-un recipient trebuie rărite până la cea mai puternică plantă.

Plantele din recipientele de 1 litru pot fi mutate din nou în recipiente de 2-3 litri, dacă cumva temperaturile aerului și ale solului din grădină nu sunt încă suficient de ridicate pentru plantele de roșii. (Plantele de tomate cresc cel mai bine atunci când temperaturile solului și ale aerului sunt de 18°C sau mai mari).

Pași pentru repicarea roșiilor

1. Se udă plantele în prealabil și se lasă solul să se dreneze.
2. Se pune substratul pe fundul noului ghiveci; se bate de câteva ori ghiveciul pentru a se așeza bine substratul.
3. Se rup toate frunzele de-a lungul tulpinii, cu excepția celor două seturi de sus. Se începe pur și simplu de la nivelul solului și se urcă pe tulpină, folosind degetul mare și arătătorul pentru a ciupi sau rupe orice ramură sau frunză mică. Roșiile cresc rapid; ciupirea timpurie va permite plantei să își direcționeze energia către dezvoltarea rădăcinilor și nu către partea superioară.
4. Se replantează roșiile într-un recipient mai mare, care va susține planta de la rădăcini până sub frunzele de sus.
5. Se umple noul recipient cu substratul ales (de preferat pe bază de turbă, sau un substrat special pentru răsaduri) și se fixează în așa fel încât rădăcinile și tulpina să intre bine în contact cu solul. Se udă ușor, astfel încât amestecul să fie umed, dar nu îmbibat.
6. Planta se așează la loc lângă o fereastră luminoasă, sau într-o seră. Protejează planta de soarele direct timp de o zi sau două. Pe măsură ce plantele cresc în mărime, distanțează ghivecele, astfel încât să existe o bună circulație a aerului, lucru care va preveni bolile.
7. Noi rădăcini se vor dezvolta de-a lungul tulpinii acum îngropate, acolo unde odinioară creșteau frunzele.

Când se plantează roșiile în grădină

Nu te grăbi să pui roșiile în grădină prea devreme. Temperaturile nocturne sub 12,5°C pot face ca florile să cedeze și să împiedice apariția fructelor. Dacă temperaturile scad, trebuie să protejezi roșiile tinere cu tuneluri de plastic. ( Plantează întotdeauna roșiile în cel mai cald loc din grădină. Dacă temperaturile din grădina ta sunt scăzute, plantează roșiile lângă un gard sau un perete orientat spre sud sau vest. Căldura preluată de perete în timpul zilei va încălzi plantele de roșii pe timp de noapte).

Transplantarea răsadurilor de roșii în grădină

Răsadurile de roșii pot fi transplantate în grădină odată ce temperatura solului a atins 15°C. Cu o săptămână înainte de a transplanta roșiile în grădină, așează-le în aer liber timp de o oră în fiecare zi, apoi două, apoi trei. Pe parcursul mai multor zile, vei expune plantele la condițiile de afară; acest lucru se numește „călire” – ceea ce înseamnă pregătirea plantelor pentru viața lor în aer liber.

• Răsadurile de roșii care au între 5 și 7 frunze adevărate sunt pregătite pentru a fi plantate în grădină – dar trebuie să te asiguri că temperatura solului din grădină este mai mare de 10 grade. Dacă solul este rece, încălzește-l prin plasarea unei folii de mulcire peste straturile de plantare. Tăiați un X în plastic pentru a pune răsadurile în pământ.
• Plantează răsadurile de roșii la mijlocul după-amiezii, după ce aerul și solul s-au încălzit pe parcursul zilei. Răsadurile plantate în diminețile reci sunt mai sensibile la daune cauzate de frig – rezervele lor metabolice au fost epuizate peste noapte.
• Transplantează răsadurile de roșii la o distanță de 30-60 cm  între ele, în cazul unui soi determinat și la o distanță de 60-90 cm pentru soiurile nedeterminate sau cățărătoare. Așează roșiile într-o groapă de 15 cm, lăsând 10 cm din plantă deasupra solului. Se taie frunzele aflate sub linia solului. Planta va forma rădăcini suplimentare pe tulpina îngropată.
• Plantează răsadurile de roșii adânc – poți tăia toate ramurile, cu excepția a două sau trei, și îngropa restul tulpinii. Mulcește cu compost vechi în jurul plantelor de roșii, odată ce solul s-a încălzit.
• Adaugă un vârf de linguriță de săruri Epsom în groapa de plantare. Sărurile Epsom sunt bogate în magneziu, care este important pentru o creștere puternică a celulelor.
• Solul de grădină este de obicei suficient de cald pentru transplantarea roșiilor la aproximativ 2-3 săptămâni după ultimul îngheț din primăvară.
• Răsadurile de tomate pot fi transplantate în grădină atunci când temperatura exterioară a solului este de cel puțin 13°C, iar temperaturile aerului pe timpul nopții sunt constant de 10°C sau mai ridicate.
• Așează plantele tinere la adăpost de soarele direct în timpul zilei timp de două săptămâni pentru a se căli și a se aclimatiza înainte de transplantare. 
• Plantele nu se vor dezvolta la temperaturi mai scăzute de 10°C. În cazul în care amenință un îngheț neașteptat, transplanturile trebuie acoperite și protejate.
• Se udă răsadurile proaspăt transplantate.

Unde se plantează roșiile

Plantează roșiile în condiții de soare deplin. În regiunile răcoroase, plantează roșiile lângă un perete sau lângă partea laterală a unei case sau clădiri care este orientată spre vest sau sud. Peretele va absorbi căldura din timpul zilei și o va elibera noaptea, menținând roșiile calde.

• Pregătește straturile de plantare adăugând 5-10 cm de compost învechit sau amestec organic comercial înainte de transplantare. Lucrează pământul până la o adâncime de cel puțin 30 cm înainte de plantare.
• Roșiile au nevoie de un sol cald, bine drenat, dar care să rețină umiditatea, bogat în materie organică. Roșiile vor da roade mai devreme în soluri lejere și nisipoase, dar producția va fi mai mare în soluri argiloase.
• Roșiile preferă un pH al solului între 5,5 și 6,8.
• Plantate în ghivece, roșiile au nevoie de cel mai mult sol pe care îl poți pune la dispoziție – un recipient mare – și de un drenaj bun.

Lumina 

Roșiile au nevoie de soare; plantează roșiile acolo unde vor primi cel puțin 6 ore de soare în fiecare zi.

Dacă grădina ta nu este însorită, plantează soiuri timpurii sau determinate, precum: Balkan F1, Purple smarald, Siberian, Rozalux, Rugby F1. 

Prea mult soare sau căldură. Dacă locuiești în sudul țării, sau în sudul Europei – unde verile sunt toride- plantează roșiile acolo unde primesc soare dimineața sau la sfârșitul după-amiezii și sunt protejate de soarele și căldura excesivă din mijlocul zilei. O pânză fixată pe un cadru deasupra culturii tale poate proteja roșiile de căldura și soarele de după amiază. 

Solul 

Roșiile preferă un sol lejer, afânat, fertil, bine drenat, cu multă materie organică sau compost. 

Roșiile se dezvoltă bine într-un sol mediu care este bine drenat (ceea ce înseamnă că apa nu stă mult timp la suprafața solului după ploaie sau irigare). Dacă solul se drenează greu, adaugă compost în grădină sau plantează roșiile în straturi supraînălțate. Desțelenește solul până la cel puțin 30 cm adâncime – lungimea unei lame de lopată pentru a ajuta rădăcinile să crească în adâncime. Pentru a obține o recoltă abundentă, adaugă câteva lopeți de compost învechit pe fundul fiecărei gropi atunci când plantezi.

Udarea roșiilor

Roșiile au nevoie de udare uniformă. Nu lăsa niciodată solul să se usuce complet. O udare profundă o dată pe săptămână este mai bună decât mai multe udări superficiale. Un bun indicator este de a da fiecărei plante de roșii cam 5 litri de apă pe săptămână. Udarea se face săptămânal, îar în perioada de rod, se rărește la 9-10 zile. 

Fertilizarea roșiilor

Roșiile au nevoie de fertilizare destul de abundentă. Un strat de 5 cm de compost sau de gunoi de grajd descompus ar trebui să fie împrăștiat pe straturi atât toamna, cât și primăvara înainte de plantare. Fertilizanții naturali lichizi pe baza de alge, bogați în fosfor – elementul esențial pentru fructificare – pot fi administrați o dată pe săptămână, conform indicațiilor de pe ambalaj.

Roșiile au nevoie de o cantitate moderată de azot și de cantități ample de fosfor și potasiu. Fosforul abundent din sol este important pentru producții timpurii ridicate. Prea mult azot va încuraja creșterea frunzelor, dar nu și a florilor și fructelor sau va conduce la apariția fructelor moi susceptibile la putrezire. Odată ce plantele sunt bine înființate și în plină înflorire, hrăniți roșiile cu emulsie de pește la fiecare 2 săptămâni, de la primele flori și până la sfârșitul recoltei.

Cultivarea roșiilor în ghivece

Roșiile pot fi cultivate în ghivece în interior pe tot parcursul anului. Adâncimea minimă a recipientului trebuie să fie de 30-45 cm și la fel de lat. În interior, folosiți ” lămpi de creștere” cu ultraviolete pentru a favoriza înflorirea și rodirea – roșiile au nevoie de minimum 6 ore echivalente cu soare integral pe zi. 

• Soiurile mici determinate sunt ușor de cultivat în recipiente de 20 de litri. Cultivă roșiile nedeterminate în containere de 40 până la 60 de litri.
• Așează ghiveciul într-un loc unde roșiile primesc 8 ore de lumină solară în fiecare zi.
• Pune un țăruș, sau un spalier pentru susținere la plantare, pentru a evita riscul de a deteriora ulterior rădăcina aflată în creștere.
• Menține solul uniform umed. Solul din recipiente se poate usca rapid pe vreme caldă.
• Mută roșiile în interior dacă există riscul de îngheț. Roșiile pot fi cultivate în containere, în interior, pe toată durata iernii.

Palisarea roșiilor

În mod obișnuit, țărușii sunt folosiți pentru a susține plantele cu o singură tulpină. Așează țărușul la o distanță de 5-10 cm de roșia proaspăt transplantată și îndrumă tulpina principală a acesteia spre țăruș. Leagă planta de țăruș cu sfoară de grădină sau cu bandă elastică pentru palisare. O roșie determinată are nevoie de un țăruș înalt de 1 – 1,5 metri (roșiile timpurii, care se coc în 70 de zile sau mai puțin, nu au nevoie de un țăruș sau de tăiere), iar o roșie nedeterminată are nevoie de un țăruș înalt de 1,5 – 1,8 metri. Se folosesc țăruși pătrați din lemn sau metal de 2-5 centimetri. Plantele de roșii cu o singură tulpină, legate cu un singur țăruș, pot fi spațiate la o distanță de până la 30 de centimetri

Copilirea roșiilor

Roșiile produc ramuri noi la fiecare nod foliar – între tulpina principală și axilele frunzelor. Prin tăierea acestor ramuri noi, planta își va putea folosi energia pentru a obține fructe mai mari. Tulpinile cu ciorchini de fructe vor continua adesea să crească și să formeze noi ramuri, consumând energia plantei. Taie noile creșteri chiar dincolo de fiecare ciorchine de fructe. Cea mai bună practică este să ciupi și să tai o dată pe săptămână. Nu permite lăstarilor să fie un substitut pentru fructe. 

Roșiile nedeterminate trebuie copilite astfel încât să se dezvolte doar una sau două tulpini principale. Taie lăstarii care cresc între tulpina principală și ramuri. ( cresc în unghiul dintre tulpina principală și ramurile cu frunze). Tăierea permite ca substanțele nutritive să fie folosite pentru dezvoltarea fructelor. Se ciupesc vârfurile de creștere atunci când planta ajunge în vârful suportului său.

Dăunătorii roșiilor

1. Gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) – Acest dăunător se hrănește cu frunzele plantelor de tomate, lăsând în urmă doar scheletul frunzei.
2. Afidele (Aphidoidea) – Sunt insecte mici care se hrănesc cu seva plantelor, putând transmite și virusuri de la o plantă la alta.
3. Musca minieră (Liriomyza spp.) – Larvele acestor insecte sapă galerii în frunzele plantelor, afectând capacitatea de fotosinteză a plantei.
4. Omizi (Lepidoptera) – Diverse specii de omizi, inclusiv omida tomatei (Helicoverpa armigera), pot consuma frunzele, florile și chiar fructele roșiilor.
5. Acarianul roșu al tomatelor (Tetranychus urticae) – Este un dăunător microscopic care se hrănește cu celulele frunzelor, ceea ce duce la apariția unor pete decolorate sau galbene pe frunze.
6. Nematozii (Meloidogyne spp.) – Sunt viermi microscopici care infectează rădăcinile plantelor, provocând formarea de nodozități care împiedică planta să absoarbă apa și nutrienții eficient.
7. Musca albă a serelor (Trialeurodes vaporariorum) – Produce colonii pe partea inferioară a frunzelor, unde se hrănește cu seva plantelor și poate transmite virusuri.

Pentru mai multe informații despre dăunătorii și bolile roșiilor, citește ghidul nostru complet cu fotografii și metode de combatere sau tratament pentru fiecare dăunător sau boală. 

Recoltarea roșiilor

Roșiile se recoltează la sfârșitul verii, la 50 până la 90 de zile de la plantare. Culege fructele când sunt colorate uniform, dar încă ferme. Sprijină ramurile cu o mână și trage ușor de fructe pentru a preveni deteriorarea plantei. Cu o lună înainte de primul îngheț, începe să cureți florile noi de pe plante. Acest lucru va direcționa energia plantei spre coacerea roșiilor aflate deja pe plantă.

Când roșiile încep să se coacă, controlează zilnic recolta. Roșiile cu cel mai bun gust sunt culese la punctul maxim de maturitate – nu o săptămână sau două mai târziu. Se taie sau se răsucesc ușor fructele. Cu șase săptămâni înainte de primul îngheț așteptat, ciupește toate vârfurile de creștere și florile noi. Acest lucru va pune capăt noilor creșteri și va permite plantei să își folosească energia pentru a-și coace ultimele fructe.

Randamentul plantelor de tomate

Plantează între 1 și 4 plante de roșii pentru fiecare membru al gospodăriei. Ia în considerare soiul și modul în care vor fi folosite roșiile: consumate în stare proaspătă, gătite, sau puse în conserve felurite pentru iarnă. Dacă este posibil, plantați atât soiuri timpurii, cât și soiuri târzii și roșii determinate și nedeterminate pentru a permite o recoltă eșalonată și continuă. Dublează numărul de plante dacă intenționezi să faci suc de roșii pentru iarnă. 

Despre roșii

• Roșia este o plantă perenă subtropicală cultivată ca plantă anuală.
• Roșiile sunt originare din sudul Mexicului.
• Roșiile au tulpini fragile, cu obiceiuri de creștere tip liană sau cățărătoare, în funcție de soi. Roșiile au frunze lobate și dințate.
• Florile galbene cresc în ciorchini, fie de-a lungul tulpinilor, fie la capătul acestora.
• În funcție de soi, fructele variază ca mărime, de la mărimea unei cireșe la mărimea unui măr, iar culoarea variază de la roșu la galben, portocaliu și alb. Unele roșii pot fi verzi sau violet-negre.

Alte articole interesante:

Cultura castraveților în grădină sau în ghiveci. Sfaturi pentru grădinarii mici și mari Cum cultivi roșii în ghiveci? Ghid complet de creștere a roșiilor în spații mici